Oracolul privit ca referendum

≪Regina -mamă avea printre soțiile regelui rangul cel mai mare ți ea juca un oarecare rol politic. Celebra Sammuramat (care apare în legenda greacă transmisă nouă de Herodot sub numele de Semiramis), mama regelui Adad-nirari IV, a fost regentă vreme de patru ani în timpul cît fiul ei era minor. O altă regină-mamă care a jucat un mare rol politic a fost Naqi'a (în traducere „cea curată”) soția lui Sanherib.
[...]
Astfel, regele Sanherib probabil împins de soție, aceeași Naqi'a mai sus amintită, a cerut un oracol al zeilor care îi răspund că trebuie să numească drept urmaș al său pe un fiu al său Asarhaddon înlăturând astfel pe fii săi mai mari de la succsiune. Întrebați, zeii Šamaš și Adad au răspuns că Asarhaddon trebuie să-i urmeze la domnie. Dar deși a pus să jure pe toți dregătorii și ostașii săi că vor respecta această dorință a zeilor, este probabil că aceștia aveau puțină încredere în oracole și în astfel de porunci ale zeilor, căci frații lui Asarhaddon înlăturați de la domnie, se răscoală, ucid pe propriul tată și un război între frați se pornește în Asiria.

În cele din urmă Asarhaddon rămîne rege, dar nici el nu orînduiește în chip mai fericit succesiunea la tron a fiilor săi, căci împarte regatul în două părți: Assurbanipal devine urmașul său la tron în Asiria și Šama-šumkin, fiul său cel mai mare primește ca moștenire tronul peste Babilon. Însă această împărțire duce la războaie îndelungate în care Babilonul este cu totul nimicit și Asiria ajunge să fie distrusă.≫

Constantin Daniel, Civilizația asiro-babiloniană, ed. Sport-Turism, 1981. pag. 120-121.

O descoperire senzațională

The unlikely researcher, George Smith, made one of archaeology's most sensational finds when he uncovered the cuneiform-inscribed clay tablet containing fragments of a lost Babylonian epic. (David Damrosch)

≪În toamna anului 1872, lui George Smith i-a căzut în mînă un ciob de tăbliță, pe care el a citit de îndată următoarele: „Pe muntele Nisir s-a oprit corabia; muntele Nisir a oprit corabia și nu a mai lăsat-o să se legene... Cînd a sosit ziua a șaptea, am scos porumbelul și l-am slobozit. A zburat porumbelul, s-a rotit, dar loc [uscat] nu era, și el s-a întors...”

Smith a rămas surprins de asemănarea acestui fragment cu legenda biblică a potopului.
Fiecare copil englez cunoștea legenda credinciosului Noe, care a scăpat cu viață în timpul „potopului ce  a acoperit lumea întreagă”. Arca în care se îmbarcase el a acostat pe muntele Ararat. Pentru a afla dacă apele s-au retras, Noe a dat drumul unui porumbel. Dar porumbelul s-a întors curînd, deoarece totul zăcea încă sub apă.

George Smith s-a apucat să caute bucățile ce lipseau din această tăbliță.
Dar, vai, el n-a putut da de urma lor, cu toate că a răscolit întreaga bibliotecă. Totuși, a reușit să stabilească faptul că acest ciob face parte din a 11-a tăbliță a unei mari epopei populare, care povestește peripețiile unui erou antic necunoscut - Ghilgameș. Întreaga epopee a fost cuprinsă în 12 cărți-tăblițe de lut.

Articolul de ziar care relata descoperirea lui Smith a stîrnit mare vîlvă. Oamenii progresiști din vremea aceea și-au dat seama că mitul babilonian pune la îndoială autoritatea Bibliei. Este limpede că Biblia a preluat legenda potopului de la babilonieni - susțineau dînșii. Poate că și alte „minuni” biblice au fost inspirate tot de acolo...

La 3 decembrie 1872, George Smith a ținut o conferință într-o sală arhiplină. A doua zi, Smith devenise o celebritate.

Ziarele se întreceau care mai de care să scrie despre el. Publicul era obsedat de o întrebare arzătoare: oare se vor găsi fragmentele lipsă din legenda potopului, sau ele s-au pierdut pentru totdeauna?

Smith susținea că fără doar și poate cioburile celei de-a 11-a tăbliță s-au păstrat. Ele trebuie căutate la Kuiundjik, acolo unde a fost descoperită biblioteca lui Așșurbanipal.≫

L.Lipin și A Belov, Cărțile de Lut, ed. Științifică, 1962, pag.178-179.