Ping-pong

Un fel travesti de-a face sport și a bea bere!

Ping - pong cu Doru

Binenţeles că eu abia mă văd, cineva a pus aiurea trepiedul, dar, mişcarea contează; mingea galbenă.

În prim plan, viţa-de-vie, în spate acele french-windows, iar mai în spate, în oglindire, eu.

Este vorba de o rotaţie în căutarea acelei mingi galbene, misterul acestui joc în asta constă, în căutarea şi coincidenţa instrumentului pe care îl ai în prelungirea mâinii, cu incidenţa cu mingea galbenă; traiectoriile pe care le parcurge ulterior mingea fac parte din previzibilul jucătorului, eroarea este lipsa de antrenament, mediul neprielnic, atenţia relaxată, gândul fugar. Apoi din nou, altă coincidenţă, alt efort de gândire, alt efort muscular, altă traiectorie, altă posibilă eroare, sau alt punct câştigat. Asta îmi aminteşte de viaţă.

S-a băut şi bere, reflexele au pierdut în iuţeală, ochiul clipea mai des, gândul plutea mai bine. Dorinţa de a lovi mingea de plastic galbenă se tranforma în dans, concurenţa în sine a loviturii de graţie dispărea, intervenea arta; să fie cât mai spectaculos, cât mai amplu; să fie jocul joc şi arta artă.

La căderea nopţii, nimeni nu mai ştia cât este scorul, meciul se terminase zero la zero *, noi jucaserăm multe seturi şi băuserăm la fel de multe beri. A venit primăvara. Noaptea devine caldă.

__________________________________________
* Este vorba de meciul de fotbal Politehnica Timişoara - Steaua Bucureşti, încheiat la orele 21 la scorul de 0-0, de unde eram se auzeau of-urile stadionului.