Profanul ca ideal sociopatic

La beaute du Diable (Gerard Philippe)

Roger Caillois :
≪În fapt, atitudinea profană implică întotdeauna o anumită abdicare. Ea îl reține pe om să meargă până la capătul dorințelor sau al voinței sale. Nu-l lasă să se folosească de sufletul său cu prodigalitate și-l pune în gardă împotriva instinctelor periculoase și ruinătoare ce-l incită să se cheltuiască fără socoteală. În același timp, ea îi împodobește cu o prestigioasă aureolă pe eroii insațiabili care, precum Faust, sau Don Juan, au cutezat să-și asume aceste riscuri decisive, bravând puterile infernale sau aliindu-se cu ele.

Aceste figuri mitice, pilde ale destinului, rămân în imaginație simboluri concrete ale ursitei de grandoare și pierzanie rezervate celor care violează interdictele și depășesc măsura în ordinea simțurilor, a inteligenței și a voinței. I-a pierdut pe acești damnați chiar îndrăzneala lor. Le rămâne gloria de a nu fi acceptat nici o limitare divină ori umană când a fost vorba să-și satisfacă una din acele pofte de neostoit de a simți, a ști și a domina pe care, sub numele de libido sentiendi, libido sciendi și libido dominandi, le condamnă Sfântul Pavel.

Tot filmul

 

 

Acestor trei avidități nu atât interdictele li se opun: acestea sunt doar un obstacol, un fel de sfidare ce există numai în funcție de curajul care o acceptă. Ceea ce le face acestor ambiții o adevărată contrapondere demnă de ele sunt ambițiile inverse, renunțările sfințeniei, dorința de a nu simți nimic, de a nu poseda nimic, de anu pricepe nimic și chiar de a nu dori nimic, plăcerea de a da în locul celei de a lua. Astfel, de o parte și de alta a mediului profan al conservării și economiei, în afara oricărui rit, a oricărei manifestări exterioare, regăsim ambiguitatea fundamentală a sacrului, lumea temută a cuceririlor-sacrilegii, lumea binecuvântată a abandonurilor care sanctifică, fiecare consacrată de un egal dispreț față de condiția comună, de o insatisfacție esențială căreia doar beatitudinea sau damnarea îi vor pune capăt.≫

Roger Caillois, Omul și Sacrul, Nemira, 2006, pag.161.

subtitlu