Se afișează postările cu eticheta etica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta etica. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Despre prietenie

Fântâna cu Pești, Timișoara, sfârșit de iunie 2013
Aristotel, Etica Nicomahică

1155 a   Subiectul pe care-l vom trata în continuare este deci prietenia. Ea este, în fond, o virtute sau, cel puțin, este inseparabilă de virtute.
[...]
„cînd doi oameni merg împreună...” [Homer, Iliada, X, 224], sînt mai capabili și de gîndire și de acțiune.≫ *


Toate încep în cele mai puternice dăruiri și se termină contrar. Prietenia în schimb suferă și amână și pornirile și sfârșiturile. Nu se termină niciodată precum a început și nu se știe când începe. Am început să cunosc când doi oameni sunt prieteni. Îmi place să-i văd așa. Îmi convine să-i știu prima dată prieteni și mai apoi, iubiți, amanți, soți. Un soi de etică mă-ncearcă, ca și cum înainte de a mânca să beau apă, multă apă; ca să mănânc mai puțin, să las burta goală, ca mai apoi să tânjească, niciodată să se sature, sau să fie ghiftuită. Prietenia să fie tot timpul ca o dorință, celelalte oricum mor în timp, faptul se datorează în primul rând timpului trecut, în al doilea, decrepitudinii care pune stăpânire. În final rămâne doar prietenia. Ca să începeți o relație, trebuie mai întâi să fiți prieteni. Dacă nu reușiți, lăsați-o baltă.

* Aristotel, Etica nicomahică, ed. Științifică și enciclopedică, 1988,pag.184.

duminică, 15 aprilie 2012

Logica, etica și fizica

Stoicii lui Zenon

≪[40]. Filosofia, spun ei, este asemenea unui animal, logica corespunzînd oaselor și tendoanelor, etica părților cărnoase, iar fizica sufletului. O altă comparație folosită de ei este aceea cu un ou: coaja este logica, pe urmă vine albușul care-i etica, iar gălbenușul din centru este fizica. Mai asemuiesc filosofia și cu un cîmp purtător de roade: logica fiind gardul care îl înconjoară, etica, recolta, iar fizica, solul sau copacii; sau cu o cetate bine apărată cu ziduri și cîrmuită de rațiune.
           Niciuna din aceste părți, spun unii dintre stocii, nu-i independentă de alta, ci toate țin împreună și expunerea lor o făceau combinînd cele trei părți.≫

Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Polirom, 1997, pag.227-228