Întotdeauna la destinație, atunci când drumul lung s-a terminat, când oboseala a devenit cronică, se merită a se servi o masă deosebită. Oricâtă apă sau suc s-a băut pe drum, setea a revenit la masă și a făcut pe unul dintre copii să verse paharul cu apă. Efortul de-a schimba fața de masă era prea mare, așa că lumea s-a așezat să mănânce ceea ce fiecare a ales cu bună_știință și s-a mâncat în disperare.
Spre seară, vântul a încetat, soseau alți călători, soseau feriboturile din insulele Cicladice. Portul Rafina se umplea brusc cu agitația noilor veniți, autocarele întorceau în parcarea portului, motoarele țineau isonul celor de pe vapoare, după o jumătate de oră a revenit liniștea. La plecare, la ieșire, sub meniul oficial, m-am întâlnit cu țara mea.
Disperările, precum setea și foamea au încetat, începeau altele.
