 |
| Athina, Greece |
Diamantul, în transparența sa este foarte valoros. Cu cât impuritățile lipsesc, cu atât valoarea sa crește. Încă de la descoperire diamantul a fost foarte dorit, mai mult ca aurul.
Operele de artă transparente sunt și ele foarte valoroase, mai ales că sunt rare.
Marmura translucidă era preferata sculptorilor renascentiști, se putea vedea prin ea la răsăritul soarelui, se putea divaga geometric.
Astăzi, orice lucru transparent este comun, dar are valoarea sa intrinsecă, nebăgată în seamă.
Lupta se dă pe celularul transparent, mașina invizibilă sau chiar omul nevăzut.
Toate se trag de la același element chimic care ne dă viață, carbonul. Sticla a fost doar ocolirea, siliciul elementul ajutător. Cel mai impresionant lucru este întoarcerea în sine, răsucirea în interior, vederea inversă. Îmi închipui oameni transparenți diamantați, în care legăturile de carbon din lanțurile carboxilice să aibă starea cristalină simetrică. Oameni de diamant mâncând diamante, ultima verigă a vieții organice bazată pe carbon. Putreziciunea fiind exclusă, devenim nemuritori, reci ca sticla.
