Detaliul pe care Van Gogh nu l-a văzut

Neîdemânare

de Nichita Stănescu

S-a spart paharul în care era ținut

timpul trecut

A căzut dintr-însul pe jos

un cavaler fioros.

S-au risipit

toți cei pe care i-a murit

Adun cioburi de sticle

din epoca lui Pericle.

Vin perșii; se aude un urlet.

Timpul e numai un umblet.

Mi-am spart paharul, de-acum

va trebui să bem din pumni.

Opere imperfecte, din: Nichita Stănescu, Noduri și Semne, Jurnalul național, 2010, pag.213.

În dimineața când ne-am hotărât să sărim de pe stâncile de la Diskastika, un vânt puternic sărea peste valuri și ele odată cu el câțiva metri. O mare închisă la culoare ne avertiza asupra pericolului de a înota printre stânci.

Am lăsat coasta abruptă și-am revenit de-a lungul peninsulei Cynosura (Coada Câinelui), dar drumul a trecut de coamă lăsând coada în stânga. Am coborât în meandre lungi în câmpia Marathonului, care chiar apărată de lanțul muntos de lângă mare ca brațul unui om, se tăvălea în vânt.

Suntem în câmpia spre care perșii au dat năvală, suntem în locul de unde au plecat danaii în mersul lor săltat spre larga plajă de nisip de la Skinias.

În vânt, timpul mirosea a pași sculați devreme-n noapte.