Pentru sărbătorite

Firea umană nu se poate îndepărta de omenesc atât de mult încât divinul să poată lua loc și să petreacă ceea ce este de neprețuit în om: iubirea.
Cei care o fac totuși, își asumă mari riscuri. Odată cu trecerea anilor, piscurile acelea spirituale ce se aflau în imediata apropiere se depărtează și se înalță, iar pasul se lasă.
Are loc aici oare un teism ateist?

Răsuflare

Vă prezentăm respirația naturii. Se aseamănă cu cea a inimii noastre.
Vă prezentăm sclipirea clorofilei. Se aseamănă cu cea a minții noastre.
În tot ceea ce ne înconjoară suntem noi. Ne este frică să recunoaștem asta și atunci dăm vina pe divinitate, astăzi la modă este Dumnezeu. Dumnezeu face asta, cealaltă și cealalaltă... nu ne asumăm nici o vină, nici un mijloc de percepție supranaturală. Dumnezeu este de vină. Ce laș devine omul când nu înțelege.

Papa Francisc: Ateii pot fi buni, daca fac fapte bune

Vaticanul face precizări: Sa fie clar, ateii pot fi buni, dar tot în iad ajung. 


După prima exorcizare (ca înalt pontif al sfântului scaun), papa Francisc, caută o înțelegere cu diavolul. Ori se pare că războiul rece între bine și rău caută să ia o altă turnură - o altă criză. De la celălalt război rece, cel politic și doctrinar între cele două mari puteri militare ale lumii actuale, ne-am fi așteptat la sfârșitul lumii, dar odată dezghețat, a început ploaia de primăvară în jurul Europei, în Nordul Africii, în Asia Mică, în statele caucaziene și cele din Orient.

Lumea apropiată nouă a fost cuprinsă de războaie, mai apropiată mie chiar, căci de unde stau eu, în sudul Timișorii am auzit frecvent cum avioanele F-16 întorceau la Jimbolia pe 15 aprilie 1999 și 18 aprilie 1999 reluând atacul asupra Combinatului Chimic de la Pančevo.

Ori această consecvență a înțelepciunii pe care o afișează biserica (fie ea catolică sau oricare alta), mă duce cu gândul la frica pe care omul o are înainte de moarte și cere repede să fie izbăvit de păcate (spovedit). 

„Doamne,… duhul (adică starea sufletească) trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deșert nu mi-l da mie!” (Arhim. Serafim Alexiev)