Fără țepi, nu sferici, mai degrabă aplatizați, scheletele aricilor de mare devin obiecte de artă.
Un fel de fosile, ei acum arată cuirasați, nituiți, asemeni unor farfurii zburătoare ale căror copii au fost executate de artizani medievali. Culorile sunt desăvârșite și aduse la suprafață, aceste schelete strălucesc viu în soarele arzător. Am strâns o cutie mare pe parcursul unei vacanțe, uneori seara mă joc cu ei, sunt de diferite mărimi și de diferite culori.Am să fac un teatru pentru aceste umbre ale mării, am să decorez și-am să le încânt culorile cu peisajul artificial al unei scene. O lanternă le va lumina jocul, spectacolul. Teatrul va fi unul mut, asemeni liniștii abisale din care provin, fără zgomot, poate doar așa un țiut de ureche, ce îl simte timpanul când corpul se avântă la adâncimi subacvatice de câțiva metri. O lumină va trece meteoric, apoi din nou, așa ca o reflexie a nisipului amorf depus de milenii pe fundul unei mări agitate de istorie.
