Lung, hornurile ningă funingini triste, care,
'N tării, asemeni unei vagante închisori,
Ar 'năbuși, -ntre sumbrii lor muri crescuți în zare,
Crepusculul atâtor agonici, galbeni sori!
[...]
Stéphane Mallarmé, Azurul -strofa a V-a, *
Un singur copil trebuia să smulgă sorii aceia și prizonieri fiind așa în mâinile lui, toată culoarea acestora să lumineze înconjurul lor. Toată această mare bătălie interstelară a cuprins nu numai galaxia noastră, dar și cea vecină, a Andromedei.
În locul ciocnirii atât de evidente astronomic, galbenul a înghețat în petale albe și planetele astfel născute poartă și astăzi viața cea născătoare de copii, aici Medusa a avut rolul ei.
__________________________________________
* Stéphane Mallarmé, Album de versuri, ed. Art, 2010, traducător Șerban Foarță, pag.73.
