Se afișează postările cu eticheta Pelops. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pelops. Afișați toate postările

miercuri, 15 aprilie 2015

De deasupra

Clădirea Barcă spre Piața Traian, Timișoara
Am luat un cer al Greciei, din Peloponez, din nordul lui Pelops; l-am suprapus sub clădirea barcă din orașul meu.

Cum adică l-am suprapus sub?
L-am suprasub?
Nu!

Am purtat norii deasupra mea până am întâlnit dealul. Dar nu era deal, era clădire, nu era om eram eu.
Așa a ieșit imaginea.

luni, 16 iulie 2012

Cursa de care

Agora Museum (The Stoa of Attalos), Athina(Athens), Greece

Peloponezul poartă numele fiului lui Tantal. Oricum se pare că blestemul unei pruncucideri nu s-a terminat şi generaţia Atrizilor născută din Pelops, fiul născut de două ori, va duce mai departe o dorință care va înceta doar cu marele incendiu ce va mistui Mycene (invazia dorienilor).

Pe scurt, Pelops a urmat gena, tradiţia, şi într-un concurs (cursă de care) şi-a învins socrul, pe Oenomaus. Gurile rele spun că a înşelat, că a trişat şi că s-a pierdut ... că au fost şi martori, ca Myrtilus, "cel care mâna hăţurile" carului regelui Oenomaus, mitul poate pretinde orice. Că a existat din nou mită sau minciună, este nerelevant, în acele vremuri orice era posibil. Orice revoltă era ridicată la rang de revoluţie.
În acest "mariaj forţat" cu Hippodamia fiica regelui Oenomaus s-au născut doi fii, Atreus and Thyestes, dar mitul a mai lăsat şi o rezervă. Ceea ce mitul nu dizolvă, este tocmai antagonismul tactului; unul într-o parte, celălat în cealaltă parte, frații: dușmani până la moarte.