Caragiale astăzi 20 august 2013

„Ai mare dreptate, dacă s-ar putea, ar trebui ca și silabele să fie scurtate.”

Zenon *

Ulise (Odysseas) coboară neinvitat pe insula vecină și fără preț de ceartă, fără șosete, se-ndreaptă spre teatru. Zăbavnic, vizitiul trăsurii îl duce ocolit pentru a vedea tot golful.

Călătorului nu-i pasă, știe că v-a pierde piesa, va pierde reprezentația, dacă nu cumva a început deja!
Ori apariția sa face parte din piesă, asta ca personaj necunoscut, asta ca felul în care Caragiale a transmis idea în care cele ce se văd par că nu există și totuși par că fac parte măcar din viitor, că prezentul oricum este în latrină.**

* Diogene Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Polirom, 1997, Zenon, 20, pag.223;

** citatul acesta nu există, este interpolat de autor.

Balcanicul Caragiale

Am avut onoarea să primesc din Grecia, volumul bilingv „Șapte schițe” de Ion Luca Caragiale (ce a apărut în 2012).
Pe pagina tehnică (prima foaie pe stânga) scrie:

„ Prezenta ediție bilingvă a fost publicată de Editura Allotropo, la inițiativa Atelierului de Traducere Literară a Cenaclului Cultural "Balkania Contemporană"

http://balkaniacontem.ucoz.com/ ”

Sunt sigur că toată lumea a citit schițele și povestirile lui Caragiale, însă în volumul de față, din însemnările coordonatoarei, aflăm că:

≪Întâmplător, originile familiei lui Caragiale sunt, geografic cel puțin, grecești. El și-a declinat originile: începând cu satul de naștere, Haimanale, apoi orașul Ploiești, ca până în final, să se auto-mitologizeze în fraza ”...eu nu-s decât un idriot, un arvanit”; și-l ”revendică” Hydra și Kefalonia.≫
După toate mulțumirile adresate celor ce au ajutat la publicare, doamna Angela Bratsou - coordonatoarea volumului, încheie atemporal acest prolog :
≪Domnule I. L. Caragiale, îți mulțumim din inimă pentru că exiști.≫

La sfârșit, volumul are un  Postscriptum numit I.L. Caragiale: Destin.

≪Atributele conferite lui Odiseu, acelea de polytropos și polyméchanos - ”cel iscusit” în varianta lui George Murnu - sunt cele ce s-ar potrivi și marele scriitor român din secolul trecut, Ion Luca Caragiale (1852-1912); un Odiseu și el, care ”multora cunoscu orașele și mintea”.≫ 
                                                   începe Stavros Deligiorgis acest postscriptum, unde pe parcursul a peste cincisprezece pagini ne introduce într-o nouă lume a marelui Caragiale, necunoscută până acum și necercetată astfel. Astfel, autorul - profesor la Universitatea din Iowa, reușește cu precizie să descopere filoane valoroase și fără a pierde timpul, le aduce la lumină într-o critică superioară. De aceea paginile abundă de informații noi necunoscute publicului larg. Ar fi bine să-mi fac timp pentru a le copia și a le pune pe blog.

Remarcabil la acest volum este faptul că un colectiv s-a ocupat de traducerea schițelor, mai mult chiar, promovarea și munca pentru apariția sa este tot colectivă.
Volumul se încheie cu un tabel cronologic.