Racord
 |
| Lachanou beach |
Un cer mat, din care o lumină difuză lipsește de umbre înălțimile vecine cu privitorul; reușește să trezească, chiar pentru un timp scurt gândul prin care viața, cu toate suișurile și coborâșurile ei poate părea plată, chiar dacă apa te udă sau nisipul printre degete îți trezește disconfortul, viața poate fi constant monotonă. Nu-i val să nu ude malul și nici frunză să nu simtă vântul, nu-ți adie și nu vezi, nici geometria nu are paralele, nici arii de parcurs, nici unghiuri de cuprins: viața-i o numărătoare, care la fiecare ciclu îți deschide o fereastră și-ți închide o ușă, bătrân fiind nu mai poți să sari, dar poți să te apropii de hău.
De pe marginea hăului toate agitaţiile ţi se par sterile, în tinereţe, aia în care te închini la simţuri, dansul peste hăuri e una dintre preocupările favorite.
RăspundețiȘtergereÎn cazul și numai în cazul când nu te afli în fața șinelor de la metrou, nu te arunci tu, te aruncă altul, vina ta este în felul în care te afli prea aproape, acest prea aproape devine totul, neatenția propriei existențe, a celor din jurul tău, o angoasă grea dealtfel pentru ceilalți.
RăspundețiȘtergere