 |
| Muntele Olimp - Olympus |
Rar mă întâlnesc cu zeii.
Scriu asemeni unui Raport.
Citesc Kazantzakis; Raport către El Greco.
Am pozat Muntele Olimp de pe autostradă, sigur că un teleobiectiv a făcut toată povestea asta, o vedere de aproape: zeii văzuți de aproape sunt asemeni oamenilor, de departe par monștrii.
Numai Isus apare catadioptric și axonometric, lasciv și ascetic, aplecat și nedumerit.
Am dovada că trăiesc, n-am dovada că cineva îmi răspunde.
Am cheltuit 48 de lei pe-o carte, puteam fi beat două zile și mai ales călătoream în acestea.
M-am ales cu un chin lunar de-a-mi face timp să-l citesc pe Kazantzakis.
Și în toate acestea nu mă ajută nimeni.
Cum începe el periplul:
„Există trei feluri de suflete, trei feluri de rugi:
I. Doamne, sunt un arc în mâinile tale; întinde-mă, altfel voi putrezi!
II. Doamne, nu mă întinde prea tare; astfel mă vei rupe!
III. Doamne, întinde-mă cît poți de tare; cui îi pasă că mă vei rupe!”
Humanitas, 2012
Și Nikos Kazantzakis deja s-a distanțat, de noi și de Doamne Doamne.
Și asta-i ceva rar, pentru că absența divinității creează nepăsarea.
Pentru că Odiseu deja venea acasă, lipsit de zei încărcat de grijile omenești.
