Am deschis sertarul și în întunericul dinlăuntrul lui nu era nici o culoare.
Am întins mâna să deschid sertarul.
Spre noptieră o carpetă s-a împiedicat în piciorul meu.
Cu o mână m-am sprijinit de lampă și cu alta de sertar.
Alunecând am deschis sertarul și lampa a căzut și s-a stins.
Cu privirea peste sertar, jur, că n-am văzut nici o culoare;
În sertar.
... Dar: "Inima mea își alege culoarea/ Ea își alege propria ei culoare,/ culoarea pe care-o avea încă/ de dinainte de a ști că o are." (Nichita Stănescu)
RăspundețiȘtergereMă dau bătut?
ȘtergereÎnchid sertarul?!
Nicidecum, deschid geamul,
ascult; cum trece marfarul.