Am deschis sertarul și în întunericul dinlăuntrul lui nu era nici o culoare.
Am întins mâna să deschid sertarul.
Spre noptieră o carpetă s-a împiedicat în piciorul meu.
Cu o mână m-am sprijinit de lampă și cu alta de sertar.
Alunecând am deschis sertarul și lampa a căzut și s-a stins.
Cu privirea peste sertar, jur, că n-am văzut nici o culoare;
În sertar.
“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
joi, 9 iulie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
... Dar: "Inima mea își alege culoarea/ Ea își alege propria ei culoare,/ culoarea pe care-o avea încă/ de dinainte de a ști că o are." (Nichita Stănescu)
RăspundețiȘtergereMă dau bătut?
ȘtergereÎnchid sertarul?!
Nicidecum, deschid geamul,
ascult; cum trece marfarul.