“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
luni, 31 august 2009
Poveste
Odată ajuns în muzeu, toate secretele acestui coif sunt dezvăluite.
Privit îndeajuns acesta începe să povestească, nu oricui, nu oricând.
Două lovituri au surprins hoplitul; prima frontală, cu o mare probabilitate de a fi o piatră aruncată dintr-o praştie. Şocul l-a ameţit şi acesta a căzut pe partea dreaptă, pe spadă (presupunând că ostaşul era dreptaci), cu faţa spre duşman, încercând să se apere cu scutul. A doua lovitură nu a venit după mult timp. De data aceasta, lovitura a fost mai mult ca sigur mortală. Locul afundat din partea stângă poate fi de la o ghioagă sau o altă piatră de mari dimensiuni. Aceasta fiind lovitura de graţie.
În mijlocul acestei lupte duşmănia era mare, soldatul căzut a fost lovit din nou. Nimeni nu poate spune adevărul. Toate acestea sunt supoziţii şi poveşti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc