vineri, 30 ianuarie 2009

Alunecarea

Plecarea pentru el nu însemna totul. A pleca era doar pentru a nu a rămâne. Fatală eroare în a crede că lipsa de mişcare însemnă repaus şi lipsa de lumină înseamnă întuneric.
Pretutindeni corturile au prins viaţă spre seară şi multe focuri s-au aprins. Senzaţia de deja-vu îl fermeca şi simpla părere de-a avea vreo amintire îi crea un confort în plus, mai ales faptul că de această dată nu mai avea nici-o ţintă, nici un timp de ajuns. Nici o grabă.
Părăsi tovarăşii de drum pentru a se amesteca cu mulţimea de negustori care păreau că încep negocierile de vânzare-cumpărare încă de pe drum şi unii chiar riscau să ajungă la destinaţie fără marfă. Oricum, drum de întoarcere acum nu exista.
Trase cu urechea la un foc ceva mai mare, se aşeză. Ascultând fu cuprins de curioziotatea nestăpânită a noului, de aceea întrebă; oarecum nepoliticos:
"- Dacă povestiţi despre acele lucruri; oare ce ascund acele cutii frumos decorate, cu ecranul acela rotund şi cu cele două săgeţi ce se caută la nesfârşit una pe alta; acele cutii pe care voi le numiţi "ceasuri"!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

mesajele anonime nu se citesc