Când vulpea se preface în câine

http://www.nytimes.com/slideshow/2008/02/21/arts/0224-EMER_2.html
Photo: Shuzo Uemoto/Honolulu Academy of Arts

Pentru că nu a putut visa, prinţul a chemat toţi constructorii din ţară şi le-a dat ordin de a clădi un palat. Palat pe care prinţul îl vizita noaptea şi pe care la lumina lunii îi vedea toate imperfecţiunile construite. Cursul apei de pe lângă palat a fost diguit, cu piatră grea, apăsată cu greu în lunca ei.
Nu pedepsea pe nimeni dacă nu-i plăcea vreun zid; dacă era aplecat, burtos sau cocoşat; ci îl atingea suav cu o nuia de salcie ruptă de pe marginea râului. În urma lui doi oameni îmbrăcaţi în negru, cu ochi iscoditori ieşiţi de sub năframă, cu două topoare imense izbeau cu putere ce atingea nuiaua prinţului. Prinţul privi în spate cum cădeau ziduri, parapete, ferestre...
Pentru că nu a putut visa, prinţul îşi petrecea noaptea inspectând construcţia şi obosit de atâta umblat se întinse sub o salcie de pe marginea râului. Râul îi fură nuiaua otrăvită, lăsată din mâna obosită.
După ani de zile prinţul visă: scurt! Când mâna căzută, atinse apa rece se trezi. Trezirea bruscă îi aminti visul. Visul aşteptat poate, visul decapat de pe suprafaţa apei; numai spumă...
"Fusese chemat ca om de rând, umil zidar, aplecat slujbaş al unui prinţ, pe al cărui domeniu el îşi avea coliba. Fusese chemat pentru a vedea dacă un zid din spatele unui grajd ce dădea să cadă, mai putea fi salvat. El a spus că nu!
A fost biciuit cu o nuia de salcie subţire şi grea, ce lăsă semne adânci până în suflet. Apoi peste două zile zidul căzu şi omorâ zidarul ce se chinuia la poalele lui să-l întărească. Când cineva ţipă,..." el se trezi şi privi nuiaua cum se lupta cu valurile, cu spuma apei.
Concedie în dimineaţa aceia toţi lucrătorii, cu tot cu arhitecţi şi maiştrii.
În douăzeci de ani, el cu două perechi de ochi iscoditori termină palatul din imagine.
Totul este o poveste, este adevărat, dar prinţul a fost primit de Budha, cel care a văzut "mortul"!