≪ Căci nu este cu putință cufundarea de două ori în același râu,
după Heraclit,
și nici atingerea de două ori a esenței muritoare în aceeași dispoziție;
ci prin imboldul și repeziciunea transformării ea se împrăștie
și iar se adună
(mai bine zis, nici din nou, nici mai târziu, ci totodată se întrunește și se delasă),
se apropie și se îndepărtează. ≫
 |
| violența trecătoare a timpului |
 |
| violența seducătoare a timpului |
 |
| violența vindecătoare a timpului |
________________________
Gheorghe Vlăduțescu, Ion Bănișoiu, Filosofia greacă în texte alese, Cartea de liceu, ed. Punct, 2002, pag.34
