Înainte de a fi instituţionalizat, m-am trezit în ceea ce mai târziu, în ceea ce o adevărată industrie de consum se reflecta în ceea ce copiii doreau şi se numea; copilăria.
Pentru prin mine aspectul a apărut datorită medicului specializat în psihiatria infantilă care mi-a recomandat un cuib de viespi sau un stup de albine.
Părinţii mei mi-au cumpărat scaunul rulant, era îndeajuns, era o cheltuială şi aşa prea mare asupra veniturilor submedii pe care le aveau şi, şi pentru că nu aveau bani pentru un cadru specializat într-o persoană, m-au mutat în mica lor grădină din spatele casei, de unde, din unghiul scaunului rulant puteam să văd, la mică distanţă; toată lumea.
Aşa, printr-o întâmplare, am descoperit transparenţa. Ştiţi copilul autist are probleme în regenerarea realităţii, atacul prin care impulsiv oamenii îi străbat liniştea, îl violentează, îi asupresc micul teritoriu pe care, de unde care, el va cuceri lumea.
Transparenţa este proprietatea dată de lumină în a nu-şi pierde, ea, proprietatea în timp ce străbate mediul; adică, cu cât puterea luminii se lasă a nu fi afectată de mediu, atunci mediul se apropie de proprietatea de transparenţă.
Dar, ce este în mintea mea transparenţa?
Am privit franja, decalarea frecvenţei, şi am observat că obstacolul ce intervine - în perpetuarea luminii, nu afectează intensitatea mesajului - a luminii, am tras concluzia că lumea este transparentă datorită faptului că lumina, acolo unde ea se doreşte, ea există!
Din mica grădină am privit plasa pe care o vietate cu multe picioare a creat-o pentru a-i perpetua existenţa, este vorba de vânătoare şi de victimă. În plasa aceasta mesajul transparenţei există uluitor de mult, sunt unghiuri subtile prin care plasa se lasă văzută. Mie mi-a trebuit ore întregi să dibuiesc saltul, asta datorită vântului, a acelui mediu transparent mutant, care mi-a relevat franja.
Franja este o diferenţă, este o privire, o dorinţă secţionată: acum vreau, mai târziu văd, şi mai târziu am, sau refuz, sau pierd! Am înţeles că mulţi fizicieni şi-au pierdut timpul şi viaţa în dezvăluirea acestui sens al decalajului.
Lumea este transparentă datorită decalajului, am tras eu concluzia, faptul că noi toţi nu ne aflăm, în acelaşi loc deodată -ceea ce ar fi greu de tot de suportat, ne face vizibili.
P.S.pentru cei curioşi avem aici continuarea de la
http://scorchfield.blogspot.com/2011/07/taramul-ochilor-scosi.html
