Suntem în pragul alienării generale provocate de marea îmbulzeală întru pizdeală!
Cuantic scriind suntem o entropie scăzută. Asta nu-i de rău, e de bine.
Ceea ce lasă de dorit este manifestarea umană pe care dorim să o afișăm tot timpul. Ne îmbrăcăm ca atare, purtăm haine asemenea, conducem mașini din ce în ce mai bune. Aprindem lumânări de sărbători religioase, mai ales ne bucurăm că avem liber și în rest ne întrecem să fim cât mai aproape de ceilalți. Un ifos. Metalul este mai aproape de alt metal în minereuri, apa sărată de cea dulce, norul de vânt și mai ales luna de soare, dar omul nu este aproape de om - de celălalt om, asta a fost o găselniță creștină și chiar a dat bine.
Astăzi am văzut lumina care topea oțelul și omul care aplecat peste ea - lumină, își îndeplinea rolul.
Astăzi am văzut figura:
Pentru cunoscători Ea se află mergând din Piața Traian spre Fabrica de Bere pe dreapta sus (este un parcurs de doar două sute de metri).
Figura a privit prin mine, noroc că nu eram în dreptul ei. Omule, du-te și te plimbă! Și asta am făcut.
