Noapte bună copii - o poveste

Își sărută copiii, același gest, aceeași aplecare, băiatul pe frunte, fata pe ureche; băiatul zâmbi în somn, fata își furișă o timiditate prin umeri, tremură.


Puțin mai târziu femeia plecă lăsându-i pe cei doi copii ai ei în garsoniera insalubră. Pe hol zgomotele vecinilor, zgomote în ore târzii, au făcut-o să se întoarcă. Era bine închisă ușa.


Porni mașina și ieși pe autostradă, ieși repede; cartierul ce trebuia să devină unul cu adevărat rezidențial, decăzu repede în urma crizei, așa că deveni bancar lichidabil, firma proprietară dădu faliment, locuințele deveniră ieftine.


În prima parcare de serviciu aprinse luminile de avarie, deschise capota, apoi intră și fumă o țigară. În mașină se auzeau dialoguri neîntrerupte, era canalul 22, canal de tir-uri. Termină fumatul și apucă microfonul, după o pauză de expirație, ultimul fum, spuse:


- Sunt aici! Sunt pentru voi!


Aproape instantaneu cineva răspunse:
- Sunt aici! Vin spre voi!


Atunci femeia se pregăti, lăsă oglinda retrovizoare spre ea, urmă un rapid preludiu de înfrumusețare de noapte, apoi o schimbare de veșminte, apoi lentilele de contact.
Așteptă. În prima jumătate de oră va trece un Tir pe care ea îl va prinde, de acolo va merge mai departe și mai departe, apoi înapoi, înapoi. Va trebui să fie înapoi de unde a plecat înainte de ivirea zorilor, totul ca într-o poveste.


Ce știe personajul principal? Ce știe că...


Va trebui să știe că nu are voie să o prindă poliția. Dacă se va întâmpla asta, atunci mass-media va avea o dictare ce va ține cel puțin o lună. În această dictare, soțul ei, miliardarul falit, și sinucigaș, va fi pe primele rânduri și în primele cuvinte.


Va trebui să știe că trebuie să fie cu băgare de seamă, ultima dată, atunci când șoferul o strângea de gât în cabina tir-ului, cuțitul de curățat pește, ținut într-o feșă elastică la gleznă o salvă. Reuși să străpungă vena groasă a gâtului într-un final plin de căutări, mai târziu Poliția, în urma incendiului decretă un accident de muncă.


Va trebui să se întoarcă chiar pe noapte acasă, astfel ca evenimentele casnice să nu fie aglomerate de căutările copiilor ce-și caută mama. Ultima dată, fata a adormit pe perna udă în brațele fratelui. Câteva zile a trebuit să întrerupă periplul nocturn.


Va trebui să strângă bani suficienți ca să părăsească locul sordid și totul să fie privit ca o evadare, nimeni să nu știe, nici măcar copiii ei. Mai târziu îi va da la școli înalte, totul ține de ea.