În teatrul Nō actorul țipă, dar nu se aude nici un sunet, fața-i devine mască sau o mască îi acoperă fața.
Nu este nici o figurație sau joc, acest teatru japonez cam n-are nici o legătură cu spectatorul, acesta se află acolo din întâmplare. Exprimarea celor de pe scenă transcede în alt univers, în altă parte, în altă tăcere.
Secvență la minutul 54 din documentarul Baraka, de Ron Flicke.
Atenție Ron Fricke și nu Ron Flicke.
