Lumea scufundată între bujori albi, un dinozaur galben roteşte globul astfel încât un soare aflat de după perdea să dea lumină (soarele nu se vede în imagine) !
Cam aşa-i visul nostru. Dar această lume, de fapt imobilă, stagnantă, absentă la orice mişcare de rotaţie moare încet şi de fapt nu moare ea ca fiinţă, ci spiritul ei moare, ca nefiinţă.
« Când un şoarece vede trecând un liliac, exclamă: "O, un înger!" »
Michel Tournier, Jurnal extim, Humanitas, 2009, pag.89 mij