La câţiva kilometri de Haţeg, venind de la Petroşani; la Ohaba de sub Piatră se face la stânga spre Nucşoara, un drum bine asfaltat ne duce aproape de Cârnic, drumul de piatră ce urmează ne duce până aproape de Cabana Pietrele din Munţii Retezat. Dar mai înainte, la un sfert de oră după Cârnic, pe stânga, este Cascada Lolaia: cascadă ce are aproape zece metri înălţime.
Curgerea infinită, urmată permanent de zgomotul cotropitor, ne alertează toţi neuronii adormiţi, ne trezesc cele mai adânci amintiri. Pentru cei care nu cred că se poate trăi din amintiri acest loc le va dovedi contrariul şi privind hipnotizaţi curgerea se vor lansa în lungi aduceri-aminte. Nu ştiu de ce? Sau poate că nu pentru toţi funcţionează, poate este nevoie de vreo cheie secretă, sau de dorinţă.
Am privit volumele de apă despărţite de nasul de stâncă, am privit verdele nemuritor şi am socotit anii care vor trece până când braţele se vor uni în urma dispariţiei stâncii despărţitoare.
