 |
| Cast away, 1.39 |
Astra-1986
Daniil Ivanovici Iuvaciov (preferînd dintre mai multe pseudonime pe cel de harms) s-a născut la Petersburg, în 1905. După terminarea unei școli în limba germană studiază doi ani matematica la Facultatea de Științe. Face parte dintr-un grup de avangardă, OBERIU, situat între futurismul rus și noua orientare proletară. Debutează în 1925 cu poezie.
Scrie culegerea de versuri „Administrarea bunurilor; Versuri greu de înțeles” (rămasă în manuscris), piesa „Elisabeta Bam”, seriile de scurte povestiri „Fapte diverse” și „Din carnetul de însemnări” (ultimele două apărute în limba română în 1982 în volumul „Un spectacol ratat”. Moare în februarie 1942. Puțin cunoscut în timpul vieții, este redescoperit în anii '60.
Proza lui Harms se constituie ca un protest împotriva mediocrității de orice fel care încearcă să copleșească domeniile vieții spirituale. Personajele sale se comportă de cele mai multe ori ca niște automate, care acționează în mod stereotip.. Umorul sec, realizat anecdotic - prin care absurdul banalului cotidian, acumularea și repetarea obsesivă de nume, obiecte și situații duc la un deznodământ neașteptat - trezește cititorului, pe lîngă un sentiment de tristețe, o involuntară poftă de rîs.
MICROSCHIȚE
CAIETUL ALBASTRU
A fost odată un roșcovan care nu avea ochi și urechi.
El nu avea păr, așa că numai de formă i se spunea roșcovan.
De vorbit nu vorbea, pentru că nu avea gură. Nici nas n-avea.
El nu avea nici măcar mîini și picioare. Nici stomac nu avea, șira spinării n-o avea și nici un fel de instestine. N-avea nimic. Așa că nu prea-i clar despre cine este vorba.
De aceea mai bine să nici nu vorbim de el.
FAPT DIVERS
Într-o zi, Orlov a făcut indigestie de la mîncare de mazăre, și a murit. Krilov, auzind una ca asta, a murit și el. Spiridonov însă a murit de la sine. Iar nevasta lui Spiridonov a căzut de pe bufet și de asemenea a murit. Iar copiii lui Spiridonov s-au înecat într-un heleșteu. Iar bunica lui Spiridonov s-a dedat beției și s-a apucat să bată drumurile. Iar Mihailov a încetat să se mai pieptene și l-a năpădit mătreața. iar Kruglov a desenat o domană care ține în mînă un cnut și a înnebunit. Iar Perehrestov a primit telegrafic patru sute de ruble și a început să-și dea așa niște aere, că l-au dat afară de la slujbă.
Oameni de treabă, și nu știu să-și găsească o poziție solidă.
A CĂZUT O BĂBUȚĂ
O băbuță prea curioasă din fire s-a aplecat pe fereastră, a căzut și s-a zdrobit de pămînt.
O altă băbuță s-a aplecat pe fereastră ca să se uite după cea care tocmai cădea și, fiind prea curioasă, a alunecat și ea, a căzut și s-a zdrobit de pământ.
Apoi a căzut pe fereastră o a treia băbuță, apoi o a patra, apoi o a cincea.
După ce a căzut și a șasea băbuță m-am săturat să le tot văd cum cad și am plecat la piața Malțev, unde, cică, un orb a primit în dar un fular tricotat.
ILUZIE OPTICĂ
Semion Semionovici, punîndu-şi ochelarii, se uită spre pin şi vede: în pin şade un ţăran şi-i arată pumnul.
Semion Semionovici își scoate ochelarii, se uită și vede că în pin nu șade nimeni.
Semion Semionovici își pune ochelarii, se uită și vede din nou că în pin șade un țăran care-i arată pumnul.
Semion Semionovici își scoate ochelarii și din nou vede că în pin nu șade nimeni.
Semion Semionovici își pune iarăși ochelarii, se uită și vede din nou că în pin șade un țăran care îi arată pumnul.
Semion Semionovici refuză să creadă în această apariție și socotește că apariția este o iluzie optică.
PUȘKIN ȘI GOGOL
Gogol (cade din culise pe scenă și rămîne culcat).
Pușkin (intră, se împiedecă de Gogol și cade): Iaca dracu! Ăsta-i cu siguranță Gogol.
Gogol (ridicîndu-se): Pacostea naibii! Nici să-ți tragi sufletul nu te lasă! (Pornește, se împiedecă de Pușkin și cade): Poftim! Iarăși mă împiedec de Pușkin!
Pușkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de liniște! (Pornește, se împiedecă de Gogol și cade):Iaca dracu! Ăsta-i cu siguranță tot Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Peste tot obstacole! (Pornește, se împiedecă de Pușkin și cade): Uite pacostea! Iarăși Pușkin!
Pușkin (ridicîndu-se): Bădărănie! Totală bădărănie. (Pornește, se împiedecă de Gogol și cade): Iaca dracu! Iarăși Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Asta-i totală bătaie de joc. (Pornește, se împiedecă de Pușkin, apoi cade): Iarăși Pușkin!
Pușkin (ridicîndu-se): Iaca dracu. Dracu-adevărat! (Pornește, se împiedecă de Gogol și cade în culise): De Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Pacostea naibii! (Pornește, se împiedecă de Pușkin și cade). De Pușkin!
Pușkin (ridicîndu-se): Iaca dracu. (Pornește, se împiedecă de Gogol și cade după culise): De Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Pacostea naibii! (Se retrage în culise). Se aude vocea lui Gogol: De Pușkin!
-sigur vor urma și alte schițe pe care le voi copia
Cărămida cu mîner, proză satirică, Astra, 1988, pag.129-131.
