“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Se afișează postările cu eticheta Circe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Circe. Afișați toate postările
duminică, 1 decembrie 2013
Ulise și apartamentul Circei
Circe avea o casă mare. La parter era un apartament, cum spune ea; pentru oaspeți, iar sus era apartamentul ei, acolo nimeni nu intra nimeni niciodată. Contrar așteptărilor, Circe locuia singură.
Cele două apartamente suprapuse se aflau pe o insulă. Conform așteptărilor, insula era departe de orice țărm continental.
Din cauza căldurii, o vară fierbinte traversa marea Egee asemenea unei berze, calmă și neabătută, tot circuitul de apă, fie ea rece sau caldă, explodă. Circe căuta înfrigurată un instalator. Circe avea internet.
Dădu, poate din greșeală, de adresa lui Ulise, ce tocmai se oprise o clipă din marea lui călătorie și își întemeiase o nouă familie și ceva copii. Ulise a trebuit să facă peste o mie de kilometri pe uscat și peste o mie de kilometri pe mare ca să ajungă la insula vrăjitoarei Circe.
Ulise instalatorul.
Ulise electricianul.
Ulise zugravul.
Ulise cu ipotecă.
Ulise cu datorii.
Ulise cu dorințe.
Ulise a aplecat urechea la onorariul pe care Circe l-a promis și a plecat în țări străine pentru a strânge ceva bani pentru acasă. Ulise a poftit.
După trei zile Ulise împreună cu lada de scule a ajuns. În fața lui se ridica o casă ale cărei orizontale erau, sau păreau, invizibile. Ferestrele erau cele care pronunțau vocalele, iar balustradele consoanele, diftongii, triftongii, au rămas pentru ziduri și acoperișuri.
Circe vorbea o limbă necunoscută lui Ulise, era alcătuită din ferestre și balustrade, din când în când mai pica câte-un zid sau vreun acoperiș. De acolo, din acolo, de fiecare dată, cu fiecare cădere, un suflet era eliberat, era anasteziat.
Circe cea frumoasă.
Circe cea blondă, contrar filmelor ce-o reprezintă brunetă.
Circe doritoarea.
Circe vrăjitoarea.
Circe curvă.
Circe rea.
Ulise a intrat în apartamentul de oaspeți, în care lumina dispărea după fiecare fereastră, după fiecare oblon. Ulise a devenit obosit imediat și era obosit de două zile. Circe i-a servit o băutură cu gust de cicoare care i-a dat culoare; albastru și Ulise navighează, este pe mare, se luptă cu Zeul, cu Poseidon.
A doua zi de la sosire, Ulise a început să cunoască nemurirea. Imediat a simțit monotonia vieții. Toate în lipsa orarului, lipsa schimbării, a alternanței...
luni, 21 ianuarie 2013
Întoarcerea
The Return |
Spectacolul întoarcerii nu ține numai de timpul depărtat, sau a dorinței înăbușite, poate mai presus de acestea ține de necunoscut. Locurile de unde ai plecat devin necunoscute; când ai plecat, pomișorul avea câteva frunzulițe, la întoarcere umbrește toată curtea.
Dintre toate plecările, cea mai fericită, cea mai împlinită, este aceea în speranța întoarcerii.
Dacă Circe era invidioasă pe ceva, era numai pe întoarcerea lui Ulise.
Și încă ceva; o singură dată te întorci cu adevărat, restul, dacă ele mai există, alte întoarceri, reîntoarceri, devin din ce în ce mai palide.
![]() |
http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Circe_Invidiosa_-_John_William_Waterhouse.jpg |
joi, 31 martie 2011
Ulise care nu apare
Pentru că imaginea eroului este rară, chiar şi vasele de lut ars antice conţin doar contururi, noi putem discuta de Ulise în absenţă. Ulise călătoreşte şi noi ne dăm cu părerea.
"Circe, vrăjitoarea cea rea, i-a transformat pe tovarăşii lui Ulise în porci", mi-a dictat autorul desenului şi l-am trimis la plimbare, deja dorea să-mi explice cum arăta tronul vrăjitoarei Circe şi ne abăteam de la subiect.
Două elemente mi-au atras atenţia, vraja sau lichidul care provoacă vraja are un duh, presupun de unde vine şi cel de-al doilea fiind conturul deosebit de încârligat care-i cuprinde pe tovarăşii lui Ulise.
De ce în desen un tovarăş de-al lui Ulise nu este complet transformat în porc, este o întrebare!
De ce autorul l-a făcut pe acesta -din rândul de mai sus, cu cap de porc, este a doua întrebare, în sensul că de ce de sus în jos transformarea şi nu invers.
Privind desenul îmi vine să mă pocăiesc, să iau toate pedepsele lumii asupra mea, înţelegând prin asta: că oricât vrem tot creăm!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)