Lupta

Toate au un izvor și Anteus (Antaeus) știa tot timpul asta. Născut de mama glie, de Gheea, atât cât atingea pământul era invincibil, chiar zeii își puneau problema asta - oare cum poate fi înfrânt acest titan.
Suportăm gravitația ca un reflex, nici nu ne închipuim că s-ar putea trăi altfel. Ne sperie frâna la tramvai, ne sperie pornirea liftului, ne sperie accelerația, toate acestea sunt purtătoare de gravitație, sigur că parașutismul nu mai intră în discuție. Dacă ar fi să ne hrănim cu gravitație ne-am numi atunci Anteu și ce tari am fi.


Herakles (Hercules) știe toate acestea și în timpul luptei încearcă să-l desprindă pe viteazul gigant de sol. Atunci când reușește, pe când gigantul sări asupra lui, dorința de-al purta devine chin, își amintește de bolta cerească pe care Atlas numai câteva clipe i-a pasat-o.


Herakles l-a purtat pe gigant deasupra-i zdrobindu-i oasele unul câte unul, un amănunt subtil. Când ajunse pe pământ, gigantul Anteus, nu mai avea lanțul cinematic pe care o putere infinită să-l poarte, toate motoarele mergeau în gol.

La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Athina (Atena) se află un grup statuar ce reprezintă lupta dintre Herakles și Anteu, priviți o clipă doar, măsurați distanța până la pământ, încercați disperarea pe care Anteu o avea atunci când nu atingea pământul.


Priviți felul în care bronzul (cupru aliat) a fost turnat atât de bine, dinamica este progresivă, cunoscând legenda, eroii evocă clipa în care noi ne ținem respirația în vederea luptei, ei -eroii, continuă.