Where is Jane? but where's Bob ?!

Întrebări

≪Un mit observat de Mrs. Parker la euhlayi * poate confirma o asemenea explicație, în măsura în care nu face decît să o traducă într-o formă figurată. Se povestește că, în acest trib, totemurile nu reprezentau inițial decît numele date diferitelor părți din trupul lui Baiame. Clanurile ar fi, într-un sens, fragmente ale trupului divin. Nu este oare un alt mod de a afirma că marele zeu este sinteza tuturor totemurilor și, prin urmare, personificarea unității tribale?≫

* La acest popor, soția principală a lui Baiame este considerată mama tuturor totemurilor, fără însă să aparțină vreuneia dintre ele [...].

Émile Durkheim, Forme elementare ale vieții religioase, Polirom, 1995, pag.270 mijloc.

Zei, spirite, suflete

Secția Egiptului antic - Muzeul de Arheologiei și Istorie Națională Athina, Grecia

≪Iată-ne ajunși pe culmea cea mai înaltă la care s-a ridicat vreodată totemismul. Este punctul în care întîlnește și pregătește religiile care îi vor urma, ajutîndu-ne să le înțelegem. Dar, în același timp, această noțiune culminantă se leagă neîncetat de credințele mai puțin cizelate pe care le-am analizat în primul rînd.

Într-adevăr, marele zeu tribal nu este altceva decît un spirit ancestral care a sfîrșit prin a cuceri un loc eminent. Spiritele ancestrale nu sînt altceva decît entități zămislite după imaginea sufletelor individuale, a căror geneză sînt destinate să o oglindească. La rîndul lor, sufletele nu reprezintă decît forma dobîndită prin individualizarea în trupurile particulare a forțelor impersonale care se află la baza totemismului. Unitatea sistemului îi egalează complexitatea.

În această operă de elaborare, ideea de suflet a jucat, fără îndoială, un rol important: prin ea a fost introdusă în domeniul religios ideea de personalitate. Ceea ce nu înseamnă, cum susțin teoreticienii animismului, că ea ar conține în germene întreaga religie.

Mai întîi, ea presupune anterioritatea noțiunii de mana, sau de principiu totemic, constituind o modalitate particulară a sa. Apoi, cu toate că spiritele și zeii nu puteau fi concepuți înaintea sufletului, ei sînt totuși altceva decît simple suflete omenești, eliberate prin moarte; altminteri, de unde le-ar proveni puterile supraomenești?

Ideea de suflet a servit doar la orientarea imaginației mitologice într-o nouă direcție, sugerîndu-i construcții de un alt tip. Dar materia acestor construcții nu a fost împrumutată de la reprezentarea sufletului, ci de la rezervorul de forțe anonime și difuze care constituie fondul primitiv al religiilor. Crearea personalităților mitice nu a reprezentat decît un alt mod de a gîndi aceste forțe esențiale.

Cît despre noțiunea de mare zeu, ea se datorează în întregime unui sentiment pe care l-am observat deja în geneza celor mai specifice credințe totemice: este vorba de sentimentul tribal.≫

Émile Durkheim, Formele elementare ale vieții religioase, Polirom, 1995, pag. 271.