“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
duminică, 17 august 2014
Fotografia unei pauze
Alegem ceva tare, cu ceva moale.
Cârpim cu lumină, umbra să predomine.
Un vas strălucitor dă bine.
În rest, căutăm oglindirile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Oglindirile dinspre noi înspre alţii sau dinspre alţii înspre noi?
RăspundețiȘtergereOglindim oglindiri.
de n-ar fi lumina, nici oglindirile nu ar mai fi...
RăspundețiȘtergereCamelia
RăspundețiȘtergereAvem și sclipiri, treziri, în oglindiri.
pandhora
RăspundețiȘtergerelumina; ceea ce ne dovedește că trăim
oglinda mea e-n prună. Miroase-a toamnă şi-are gust ameţitor de săruturi.
RăspundețiȘtergeretulburat de zgomot,
RăspundețiȘtergereîn urechi îmi sună,
ploaia udă;
de galben... dă clocot!
Foarte frumos
RăspundețiȘtergere