La Timișoara a plouat toată noaptea, uneori mai tare de se auzea darabana, alteori mai tăcut de treceau melcii. Câinii n-au mai lătrat, nici pisicile nu s-au jucat, noaptea a acoperit bine tot orașul, astfel că până și lumina de stradă s-a luat, sau s-a dus, habar n-am, n-am stat toată noaptea să văd pe unde este.
Dimineața a continuat să plouă, aveam barca sprijinită de ușă -știți; eu n-am trepte la casă, dacă n-ar fi acoperișul, aș putea jura că dorm sub cerul liber. Deja îmi făceam planuri: să mă duc cu barca la referendum sau cu bicicleta, să înot sau să fiu luat pe sus, cu umbrela.
