 |
| http://www.usacoinbook.com/coins/small-cents/flying-eagle-cent/ |
acest joc nu se va repeta niciodată
Au ajuns la magazin. În fața ușilor glisante, un câine enorm stătea tolănit. Fetița s-a dat brusc în spate și tatăl ei abia a ținut-o de mână ca să nu cadă. Câinele era blând, căldura îl toropise și stăpânul său îl legase de suportul pentru biciclete.- Hai să dăm cu banul, spuse tatăl, hai să vedem ce facem, intrăm sau nu în magazin?
Au dat cu banul și a căzut ceea ce trebuia. Așa fetița a mângâiat oaia de câine, așa fetița a trecut cu un mare curaj peste coada enormă asemeni unui șarpe cu pene. Pe câine îl chema Chezațl, iar pe fetiță Luana, pe tatăl nu mai știu cum.
La ieșirea din magazin tatăl propuse un joc. Scoase o monedă, un cent pe care i-l înmână fetei. Când nu știi ce trebuie să faci, când n-ai curaj, arunci moneda asta. Și dacă moneda a căzut cu pasărea asta în sus -tu o vezi, atunci mergi înainte.
- Iii haaa, scoase fetița sunete asemeni unui măgar. Se înțeleseseră.
Anii au trecut și fata strângea moneda în pumn și pumnul era în buzunar. Era fata cu mâna ascunsă.
De foarte puține ori a întrebuințat jocul tatălui. Atunci când a trebuit să schimbe școala sau atunci când a dorit să aleagă alt colegiu. A mai aruncat moneda și atunci când l-a cunoscut pe actualul soț, sau atunci când au luat primul credit. A mai aruncat moneda atunci când s-au mutat în locuința nouă, sau atunci când au ales spitalul unde va naște primul copil. Au ales așa și Casa de Asigurări și Banca de Credit sau chiar mașina. Au mai ales așa și faptul că doresc al doilea copil și culoarea camerei unde va sta copilul.
Au ales, pentru că soțul a trebuit să joace același joc. Iar pentru soț, jocul a început în acea seară, când se plimbau pe malul canalului și fata i-a mărturisit că nu poate să treacă peste acest joc.
Toate reușitele ei au fost în această aruncare a unei întâmplări. Tatăl ei nu mai era demult, de mamă nu știa nimic. De fiecare dată moneda cădea cu pasărea în sus, soțul deja devenise martor şi jucător al acestui joc; aruncase chiar el moneda, dar fără să o păstreze. Moneda aparținea Luanei, era talismanul ei. Ea îl punea în palma lui și... odată cu pumnul ei încleștat peste al lui aruncau viitorul în sus.
Soțul s-a lăsat purtat în acest joc ca o condiție a ei de a fi împreună. Pentru că lucrurile mergeau foarte bine, niciodată nu găsit vreun semn de întrebare în acest regulament de coabitare.
În seara când Luana a desfăcut plicul unde era menționată bursa (fabuloasă) pentru trei luni la mii de kilometri distanță, ei au aruncat din nou bănuțul în aer și vulturul le-a arătat calea.
Undeva la jumătatea distanței avionul s-a prăbușit. Locul era în plin deșert. Pe o distanță de cincizeci de hectare au fost identificate urme ale prăbușirii.
Soțul a fost chemat la identificare și recunoscând cadavrul a privit de-a lungul lui; un antebraț avea pumnul strâns. Legistul, la cerere, a desfăcut degetele cu ajutorul unui clește. Un licăr se ivi. O monedă strălucitoare căzu pe pardoseala de ciment sclivisit. Se învârtea aiurea. Repede soțul se aplecă și o apucă repede.
Legistul privi întreaga scenă și nu scoase niciun cuvânt.
Soțul înghesui mâna săltăreață în buzunar. Acolo o monedă își găsi culcușul.
Mult mai târziu, în noapte, acasă.
Soțul puse moneda pe masa din bucătărie. Privi atent vulturul semeț, aripile -disproporționate în felul zborului, păreau că ocupă tot discul. Deci tu ești de vină! spuse el.
O clipă privi moneda, apoi luna ce răsărea în fereastra bucătăriei.
Să fie hazardul reușitei noastre moartea asta?! gândi soțul.
Întoarse moneda.
Un vultur zbura -în felul său aprig, deasupra unui an, al unui secol, al unei existențe.
