 |
| Fotografie în ploaie |
Când m-a născut mama,
Țara trecea în industrial.
Viața mea a ținut de industrie,
Și a ținut și de instrucție.
Când eram copil,
Țara mea dorea să fie o mare industrie.
Peste tot coșuri de fum, tiptil,
Omul devenea o funcție.
Atunci omul era o mare necunoscută,
Într-o enormă ecuație,
A cărei felație,
Dădea o societate-n derută.
Astăzi omul este un fum,
Ce trece prin coș,
Nu mai devine moș,
Devine nebun.
