Fără epuizare

Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie - Atena

motto clinic:

Filosoful contemporan stoic îl întreabă pe cel cinic (amândoi specii rare,
pe cale de dispariţie):

- Omul nu are prea multe degete în dauna raţiunii, a creierelui?

- Dacă ar avea mai multe sigur s-ar epuiza tăind la ele!

răspunse celălalt.

Ori tocmai epuizarea ne ofileşte, în dauna degetelor, a mişcării, a pipăielii. Omul se retrage, îşi salvează degetele, le pune la adăpost şi acolo epuizat revine şi el mai târziu. Obosim prea repede -dacă nu ni se pare, atunci ne enervăm prea repede şi cei care mai reuşeau să scrie -alţi rarisim de găsit, îşi odihnesc acum până şi clapele, tastaturile, creioanele şi pixurile. Nu, n-au obosit, dar îi cuprinde aşa o secătuială adâncă încât nici o sticlă de şampanie nu o poate uda măcar. Ce dracu să mai scrie?!


Degetele de la picioare sunt foarte importante, am citit că un infanterist bun are bocancii buni, deci să alergăm atunci. Dar şi degetele de la picioare sunt puse la adăpost, sindromul picioarelor neliniştite nu-şi mai are rostul: Zincum metallicum şi Arsenicum album şi-au făcut datoria. Să stăm şi să bem ceai şi să ne liniştim -deviză normală pentru zilele noastre, de unde atâta nelinişte şi revoltă: o cană cu ceai de plante te rezolvă.


Să înnebunim fără să facem nimic, fără să spunem nimic, fără să scriem. Să murim epuizaţi, storşi; de aici nepăsarea, aplecarea.


Şi dansul?!