“Să nu te izolezi de lume. Nu-ţi ratezi viaţa când o pui in lumină. Tot efortul meu, în toate situaţiile, nenorocirile, deziluziile, se îndreaptă spre reluarea contactelor. Până şi în tristeţea asta din mine, câtă dorinţă de iubire şi câtă beţie chiar şi-atunci când nu văd decât o colină în aerul serii. ... Esenţialul: să nu te pierzi şi să nu pierzi ceea ce, din tine, doarme în lume.” Albert Camus, Caiete
Se afișează postările cu eticheta deus remoticus. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta deus remoticus. Afișați toate postările
sâmbătă, 7 iulie 2012
Acum aproape un an
"Daca nu veti fi demis la referendum, eu ma voi retrage definitiv din viata politica", a spus Crin Antonescu, adaugand ca isi doreste "sa apucam amandoi o justitie pe deplin independenta in Romania" si i-a urat lui Basescu "un presedinte atat de bun incat sa fie bun si pentru dumneavoastra". [ziare.com : http://www.ziare.com/crin-antonescu/traian-basescu/antonescu-daca-basecu-nu-va-fi-demis-la-referendum-ma-retrag-definitiv-din-politica-1177298]
Imaginile îmi aparțin, sunt făcute în spatele Muzeului Antipa.
Interesantă este afirmația, interesantă urmarea: dacă barca se scufundă eu vă părăsesc ! De unde această alăturare? De unde aceste supărări, când acum un an boem fiind părăseați doar locul?
duminică, 24 aprilie 2011
Deus otiosus
citat definiţie
Tip de zeu suprem creator care şi-a abandonat opera, retrăgându-se în cer şi nemaipăstrând relaţii cu lumea creată. Deus otiosus e traductibil prin zeu care se odihneşte, zeu neutral, zeu care nu participă la treburile lumii. Unele mituri explică acest abandon prin depărtarea forţată a cerului de pământ, altele prin întreruperea comunicaţiilor pământului cu cerul.
Dii otiosi se întâlnesc mai ales în mitologiile primitive. Zeul Numbakulla (tribul australian arunta) dispare definitiv după creaţie. Zeul Malengfung (tribul kai, Noua Guinee), după crearea universului, adoarme la marginea lui, însă vremelnic. La fel dispar zeii africani Olorun şi Nyamye. În Africa se întâlnesc şi forme intermediare, clasificate de mitologi în: deus obsconditus (zeul ascuns), deus remoticus (zeul îndepărtat), deus incertus (zeul incert, de fapt, nevăzut).
O definiţie in situ găsim la tribul sudafrican aniamba, explicând şi raporturile dintre oameni şi zeii retraşi: zeul principal al tribului e socotit un zeu egosit, care trândăveşte, abandonând lumea pe care a creat-o. De aici, unii cercetători numesc pe orice deus otiosus "zeu obosit".
Cauzele culturale sunt complexe; în acest sens, există o sugestie biblică (V.T., Iezechil IX, 9-10): "...ei zic: Yahweh a părăsit ţara! şi - Yahweh nu vede! Dar ochii mei vor fi necruţători, nici nu voi avea milă". În aceste cuvinte, atribuite chiar lui Yahweh, e cu putinţă să fie o polemică doctrinară de emanaţie rabinică împotriva opiniei populare că Yahweh a devenit fie un Deus otiosus, fie un deus remotus, care periclita însăşi dogma ominiprezenţei de fiece clipă, în viaţa integrală a evreilor, a lui Yahweh.
Noţiunea deus otiosus trebuie înţeleasă complex, întrucât sugerează o anume diversitate de credinţe populare: un deus otiosus e un zeu trândav, nepăsător, neutru, care, retrăgându-se în cer şi nemaipăstrând relaţiile iniţiale cu lumea creată de el devine nefolositor propriei lui opere. Supra impresiunile teologice din miturile despre deus otiosus explică pentru credincioşi fenomenul (emanând chiar de la aceiaşi credincioşi) diferit: fie abandonul e pricinuit de îndepărtarea cerului de pământ sau de întreruperea comunicaţiilor cer - pământ, fie în zeul creator apare oboseala rezultată din efortul creaţiei.
Mircea Eliade remarcă, drept caracteristică zeilor uranieni, condiţia de zei retraşi, întrucât omul primitiv îi uită lesne: "asprimile existenţei îi constrâng să privească mai ales spre pământ, decât spre cer" (Tratat de istoria religiilor, 1949).
Formula religioasă de deus otiosus (absconditus, remotus şi mai ales incertus), născută din îndoiala mistică a omului asaltat de mediul natural şi social, poate fi interpretată nu ca o contestare directă a zeului în sine (el păstrând absent doar din aria imediată) ci. aşa cum socotea şi Lucretius, ca o afirmare a dezinteresului zeilor de destinul fenomenal al lumii.
Fenomen de intelect, ideea de deus otiosus este un pas iniţial spre un ateism deductiv.
Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, ed. Albatros, 1983, pag. 162-163
Abonați-vă la:
Postări (Atom)