Despre păreri

Primit pe e-mail de pe telefon mobil

          Întâlnesc din ce în ce mai des fraza prin care, în lipsa unei păreri proprii, le dăm dreptate la toți; „Și tu ai dreptate!”
          În înțelepciunea hasidică circulă întâmplarea prin care doi prieteni se duc pe rând la rabin să-i ceară părerea asupra celor întâmplate între ei. Și cum aceștia povestesc fiecare faptele plini de emoție și pătrunși de adevărul celor trăite, rabinul dă dreptate fiecăruia în parte. Întâlnindu-se mai apoi, cei doi au rămași surprinși că fiecare și-a găsit dreptatea la rabin. Unul dintre ei, mai curajos din fire, s-a întors totuși, și fără a nuanța cele aflate (tocmai de la prietenul cu care avusese neînțelegerea) îl întreabă pe rabin despre modul cum a împărțit dreptatea, adică fiecare cu dreptatea lui? este voie așa ceva? răspunsul veni prompt: „Și tu ai dreptate!”, mai lipsea să-i spună fiule.

          Din dorința de toleranță, de maximă înțelepciune, afișăm din ce în ce mai des mutra prin care dăm dreptate fiecăruia. Politicul ne invadează intimitatea și ajungem să discredităm valori imuabile, devenite astfel prin experiența scrisă și orală a mii de ani de civilizație umană. Păreri nu mai există, ele se completează unele pe altele. Dintr-o dată avem impresia că ne revărsăm într-o mare comună a ideilor, că toți ne înțelegem atât de bine că nevoia de a ne certa și de a ne pune ambiția la încercare este o dovadă de primitivism.

          Un iz de corporatism străbate chiar și centrele universitare, în care toți se adună și aclamă ieșirea unui nou volum științific sau literar, a unei noi lucrări de doctorat, fie ea și plagiată, mirosul devine greu și duce la greață; toată lumea a devenit peste noapte activistă. Trebuie plantat un pom, trebuie o cafea la oamenii străzii, trebuie hrănit un câine vagabond sau un porumbel, trebuie, în dreptatea pe care o dorești să faci ceva astfel ca lumea să te înțeleagă. Cine știe când trebuie să-ți dea dreptate și ție!

          Activismul, fie el feminist, fie egocentric masculin, fie el șovin sau politic, devine la modă pentru că individul trăiește autist, este greu să înțeleagă și atunci dă dreptate, îi este greu să gândească și atunci dă dreptate. Fiul celui ce a dărâmat trei case, obiective istorice, înființează o fundație pentru protejarea femeilor abuzate, altul ce a poluat hectare întregi își spală păcatele punând fundația unei biserici și tot așa...