Călăuza

Călăuza

De fiecare dată starea rămâne aceeași, privirea înaintea mersului, călăuza înaintea mulțimii.

Milenii de civilizații au fost marcate de cei care-au luat-o înainte, înaintea vieții sau a morții, a otrăvirii, a rugului, a ghilotinei, sau a gloriei, a nemuririi în memoria noastră colectivă.

Nici un viitor nu face un trecut mai fericit.

Nici o cruce, fie ea albă, nu șterge un mileniu de întuneric.

Nici o călăuză nu ne mai poate arăta lucruri interesante, dar asta nu pentru că ele nu mai există, ci pentru că noi nu mai suntem curioși. Trecutul se rezumă la anul nașterii noastre.

Citat celebru pentru mine

citat

Dar toată nenorocirea este că omul, în orice caz omul de rând, depăşeşte uşor necesitatea de a cunoaşte. După mine, asemenea necesităţi nici nu există. Poate doar necesitatea de a înţelege, iar pentru asta nici nu este nevoie de cunoştinţe. Ipoteza despre Dumnezeu, de exemplu, dă o posibilitate inegalabilă, de a înţelege absolut totul, fără a cunoaşte nimic... Dă-i omului un sistem simplificat al lumii şi poţi să-i explici orice pe baza acestui model. O asemenea concepţie nu necesită nici un fel de cunoştinţe. Câteva formule învăţate, plus aşa-numita intuiţie, aşa-numita îndemânare practică, precum şi bunul simţ.

Arkadi & Boris Strugaţki, Picnic la marginea drumului, ed. Paralela 45, 2004, pag 159 mijloc.

P.S. Sublinierea în bold îmi aparţine.

Imaginea este de pe autostrada Larissa-Atena; răsărit de soare din Marea Egee, cu toate insulele, cu toate legendele; august 2010.