 |
| http://fr.ulike.net/Pyrrhon |
Alexandru cel Mare cucereşte Asia (ceea ce se ştia atunci despre continent), însoţit de puţini macedonieni în comparaţie cu armatele ridicate de perşi şi puţin mai târziu de indieni; alături de grupul expediţionar s-au găsit şi filosofi, matematicieni, arhitecţi etc. Gestul va fi repetat în cucerirea Egiptului mameluc de către Napoleon Bonaparte multe secole mai târziu. Cazul a fost că Champollion a descifrat hieroglifele datorită plimbărilor în jurul Pietrei de la Rosetta însoţit de soldaţii francezi ce aveau poruncă să-i păzească pe aceşti savanţi.
Savanţii lui Alexandru cel Mare erau cel puţin la fel de curioşi ca urmaşii lor francezi, unul dintre ei se numeşte Pyrrhon, care s-a ocupat de pictură în tinereţe, apoi cuprins de un agnosticism a ajuns la concluzia că suspendarea judecăţii ne arată o realitate imediată, care trecută prin filtrul acid al minţii dat de educaţie, mentalitate şi obiceiuri, o falsifică, o denaturează, toate acestea din cauza absenţei şi detaşării pe care trebuie să o purtăm tot timpul în judecarea evenimentelor ce ne afectează.
A trăit aproape nouăzeci de ani, dacă vi se pare puţin, trebuie să calculaţi că omul acum peste 2000 de ani nu trecea de patruzeci de ani ca medie de vârstă.
« S-a retras de lume şi-a trăit în singurătate, arareori arătîndu-se rudelor. A făcut acest lucru pentru că auzise un indian cum îl mustra pe Anaxarh [mentorul său], spunîndu-i că niciodată nu va fi în stare să înveţe pe un altul ce este binele atîta timp cît el însuşi făcea anticameră la curţile regilor.» *
Odată cu întoarcerea la Babilon, în urma lui Alexandru cel Mare au venit şi gimnosofiştii indieni (fachirii), unul dintre ei pe nume Calanos îşi dă foc singur într-o piaţă în faţa unei asistenţe formată din aceşti filosofi greci, dar şi a soldaţilor macedonieni îngroziţi.
Diogene Laertios, Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, ed. Polirom, 1997, pag.302 şi nota. IX-339
