În această lume în care poţi face orice, în care practic totul e permis, numai să nu se ştie, în această lume în care nimeni nu numai că nu crede în Dumnezeu, dar nici nu-şi pune problema existenţei lui, în această lume în care e atât de lesne să te ascunzi în spaţii nesfârşite, în care glasul conştiinţei a dispărut - şi despre ce conştiinţă mai poate fi vorba când singurătatea este totală?...
Rânduri scrise de Nina Berberova într-o critică minuţioasă, elaborată şi clară asupra lui Nabokov, mai ales asupra romanului Lolita.
Pentru cei care doresc un compendiu scurt asupra unui secol de literatură rusă, contemporană cu Joyce, Miller, Proust şi alţii, cartea merită citită; mai ales că are numai 63 de pagini în format de buzunar cu caractere de 14.
Secolul XX a dispărut, nu se mai poate scrie ca atunci, în acest secol s-a scris aşa demult şi aşa de bine că generaţiile ce vin şi încearcă să reediteze romanul nu fac altceva decât să-l înmormânteze.
Adevărat că romanul este pe moarte ca gen de literatură, speculaţiile pot fi nesfârşite, dar ceea ce se sublinia în citat este libertatea de care vrem să dăm dovadă într-o lume din ce în ce mai mică acum, nu atunci.
Fără prea multe ascunzişuri, singurătatea a devenit totală.
___________________________________________________
*
citatul este din
în oglindă BERBEROVA - NABOKOV
Nina Berberova, Nabokov şi Lolita sa,
Ed.Humanitas 2004, pag. 34 jos; carte cumpărată la reducere cu 5 lei.
photo
http://www.openlettersmonthly.com/sept08-nina-berberova/
