 |
| http://guerillascience.co.uk/archives/tag/one-flew-over-the-cuckoos-nest |
« Ugo Cerletti, profesor de psihiatrie, ne-a lăsat relatarea sa cu privire la descoperirea şocului electric. Aflînd că în abatorul din Roma porcii erau înjunghiaţi după ce, printr-o descărcare electrică de 125 V, deveneau inconştienţi, el observă că în clipa în care porcii erau prinşi de cleşti, cădeau în leşin, deveneau rigizi, apoi, după cîteva clipe, erau cuprinşi de convulsii. Ugo Cerletti a decis, apoi, să experimenteze efectele acestei come epileptice asupra omului. El i-a instruit pe asistenţii săi să fie pregătiţi pentru selectarea unui subiect "convenabil".
În 15 aprilie 1938, comisarul de poliţie din Roma a trimis la institutul lui Cerletti un individ cu următoarea notă: "S.E. ... de 39 de ani, inginer, locuind la Milano, a fost arestat la gară după ce a rătăcit fără bilet în jurul trenurilor gata de plecare. Nu pare să fie în deplinătatea facultăţilor mintale şi vi-l trimit la spital ca să-l luaţi în observaţie..." După ce i s-a stabilit diagnosticul de schizofrenie, subiectul respectiv a fost selecţionat pentru prima experienţă de convulsie electrică indusă omului. I s-au aplicat doi electrozi lungi în zonele fronto-parietale şi Ugo Cerletti a declanşat, două zecimi de secundă, un curent de intensitate joasă (80 V). Pacientul a reacţionat printr-o tresărire bruscă şi muşchii corpului i-au devenit rigizi; căzu pe spate, în pat fără să-şi piardă cunoştinţa, începu să cînte cu o voce foarte subţire, apoi se calmă. S-a decis să fie lăsat să se odihnească puţin şi să se reînceapă experienţa în ziua următoare. Pe neaşteptate, relatează Ugo Cerletti, pacientul care urmărise, în mod evident, conversaţia, spuse clar şi solemn, fără nici una dintre tulburările sale obişnuite de limbaj: "Terminaţi! E oribil!"
"Mărturisesc, se destănuie Cerletti, că un avertisment atît de explicit, în asemena circumstanţe, atît de emfatic şi autoritar, venind din partea unei persoane al cărui jargon enigmatic fusese pînă atunci foarte greu de înţeles, mi-a zdruncinat hotărîrea de-a continua experienţa. Şi doar teama de a ceda unei idei superstiţioase m-a decis. Electrozii au fost aplicaţi din nou şi a fost ordonată o descărcare de 110 V, timp de două zecimi de secundă."
Această relatare onestă şi, mai ales, revelatoare impune cîteva comentarii, în măsura în care ea ilustrează modalităţile şi formele de intervenţii proprii psihiatriei instituţionalizate. Să observăm, mai întîi, că "S.E. ..." a fost "arestat" de poliţie pentru "vagabondaj" şi că, în loc să fie judecat pentru acest delict, a fost încredinţat psihiatrilor. Niciodată nu a apelat la sprijinul lui Cerletti şi, mai apoi, va respinge cu vigoare intervenţia acestuia. La fel de important este faptul că, deşi subiectul fusese trimis la spital, în mod expres, pentru "observaţie", el va fi folosit ca subiect de experienţă pentru şocul electric. Şi cînd, după primul şoc, a declarat limpede şi solemn: "Terminaţi! E oribil!", protestul său nu a avut nici un efect. A fost tratat deliberat drept obiect. »
Roland Jaccard, Nebunia, Editura de Vest, Timişoara, 1994, pag.86-88.
P.S. sublinierea în bold a ultimului cuvânt din citat îmi aparţine.
