Nici pe departe nu ne-au atins umbrele mestecinilor. Albul lor umbrit ne-ar fi pătat.
Oraşul era în faţa noastră. Acolo se pierdea pădurea şi orice urmă ar fi fost adulmecată de oameni şi de maşinile lor. Aşa că am rămas doar să privim îndoielnic şi să nu regretăm din cauza ispitei. Am rămas aşa agăţaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mesajele anonime nu se citesc