Într-o anvergură acoolică a susținut că nu este iubit (personajul) și scriitorul și-a amintit filmul (Birdman) în care personajul principal susținea că nu este iubit și își va „lua gâtul” în fața publicului, ceea cea s-a întâmplat.
Scriitorul a mai luat o gură de vin și a susținut că personajul era iubit, dar nu îndeajuns.
Criticul a notat că scriitorul nu desăvârsește îndeajuns iubirea!
Publicul a așteptat sinuciderea; ceea ce a fost un simulacru, nu a convins asupra faptului, sau a ideii!
Atunci scriitorul a trebuit să elaboreze acțiunea, la cererea publicului a rescris că nu era vorba de „iubire”, iar la cererea criticului (scriitorul) a reiterat idea; că omul poate trăi fără a fi iubit.
