În vremurile bătute de molimă, am dat curs unei cereri de-a salva un pui de pisică, în felul în care o pisică vagaboandă s-a aciuiat în fundul unei grădini a unora din prietenii mei și a fătat cinci bucăți.
Am ales-o pe cea neagră cu-n cuib alb pe piept, cu buze vinete și păr lipsă în jurul urechilor.
În scurtul an ce-a venit, molima a trecut prin trei valuri și foametea-și făcea loc între cei săraci și scurți la minte, nevaccinați și umpluți de boală. Nimic nu părea că oprește acest asediu epidemiologic, dar pisca deja avea peste nouă luni.
Frigul iernii a ales ca început prima zi de decembrie și-un vânt venit din munți arse mușcatele înflorite târziu și aruncă ultimele boabe de struguri necoapte încă, pe pământ. Dimineața câinele le amușina ca pe niște perje dulci și strălucitoare. În schimb pisica cânta slab coțovenelor ce vegheau pe crengile mimozei uriașe.
Într-un prânz înghețat, pisica țâșni afară când am intrat și în secundele ce-au urmat apucă un porumbel prost și leneș și-l târâ în dosul casei. Degeaba m-am repezit în umbra casei, pisica speriată lăsă garda jos și porumbelul zbură, dar nu mult, cazu în vie și se împreună asemeni unei nuci. Când l-am ridicat, o pată roșie se mărea pe gât, sub cioc; un ochi se închidea și se deschidea la fiecare secundă. În speranța unei fapte bune am pus porumbelul în poalele prunului din fața porții, pe stradă, și-am gonit pisica-n bucătărie, o cheamă Nix; este noaptea cu luna cea mai mică pe pieptul ei.
Mi-am turnat un pahar de vin, am ascultat cum cățeaua latră la poartă și-am purtat paharul de vin la fereastra ce dă spre stradă. Afară, tiptil, un vecin de peste drum, venea aplecat la prunul cu pricina și luă porumbelul, încă viu și cald, apoi fugi cu el între case. „Între case” este un eufemism local și se referă la grădinile pe care localnicii le-au vândut celor care și-au construit case în spatele caselor lor; strada de acces fiind îngustă, lungă și înconjurată de zidurile mici ale acestor case.
Veni repede un timp în care molima lipsi jumătate de stradă de locuitorii ei.
Îmi amintesc c-am citit despre o insulă din Egeea, aproape lipită de Peloponez, care în urma unui asediu, locuitorii și-au mâncat toate animale domestice, inclusiv pisicile.
Când termin de scris am să chem pisica-n bucătărie, avem ceva de discutat, despre porumbelul 'cela.
