Banca este o instituţie financiară al cărei scop este participarea mutuală la investiţii, atât pe termen scurt, cât şi lung. Partea ei de participare se numeşte împrumut. Partea ei de câştig din participare are denumirea de dobândă.Toate acestea s-au întâmplat demult! Banca nu mai participă la nici-o investiţie, i se pare asta; cel puţin la noi în România.
Banca are nevoie de garanţii pentru a arunca o privire dezinteresată asupra investiţie tale, care de fapt este un "consum". Scopul dezvoltării proprii este consumul, sau mai nou confortul, sau visul?
De la început banca îşi arogă dreptul de a-şi schimba condiţiile când doreşte şi de aici faptul că ea nu "participă la riscul investiţiei"!
Cealaltă parte, numită dobândă; este un conglomerat de definiţii, până la D.A.E., adică dobânda anuală efectivă.
Acest D.A.E. este o însumare de riscuri care trebuiesc convertite în profit, dacă clientul este disciplinat financiar.
Altfel acolo găsim chiar reasigurarea creditului, ceea ce accidental, îmbunătăţeşte ratingul băncii sau dimpotrivă, face ca politica băncii să fie mai restrictivă şi binenţeles cu o dobândă majorată.
Tot în D.A.E. găsim un pui mai mic, numit EURIBOR, altă dobândă; care salvează banca de anumite "certuri" ale monedelor în privinţa cursurilor acestora la bursă. Deja este prea mult şi restul nu mai contează. Contează clientul care cu capul pătrat ce îl are, semnează hipnotizat de degetul "deştept" al băncii, în timp ce aceasta nu conjură!
P.S. La Societe Generale se mai inventează ceva; riscul de a lucra în risc!
imaginea aparţine NYT
www.nytimes.com/2008/01/27/weekinreview/27morgenson.html
