marți, 12 aprilie 2011

În bătaia vântului




Spre după-masă, într-un vânt puternic pentru a întinde plasa chiar pentru a prinde peşte, un paianjen îşi întindea în schimb plasa proprie. Munca lui îndârjită m-a impresionat, timpul pe care-l petrecea traversând distanţele în vederea unirii acestora cu firul lui submilimetric ar fi ani adevăraţi pentru noi. Am privit în speranţa reuşitei, natura în schimb nu ţinea cu el, chinul său făcea parte din existenţă. După câteva ore a abandonat, plasa lui deschisă a rămas să fluture deschis, umbra nopţii a ascuns toată munca lui. Acum nimeni nu mai ştie nimic, bănuiesc că Sisif se odihneşte, mâine este o nouă zi.

9 comentarii:

  1. Bine dezbătut mitul ăsta.
    Nu atingem cunoaşterea absolută ori perfecţiunea, drumul omului e plin de coborâşuri cât şi de urcuşuri.
    Cum bietul păianjen în bătaia vântului s-a chinuit, s-a chinuit, a renunţat, mâine o va lua de la capăt. Dar a învăţat ceva şi va fi mai aproape de a-şi termina pânza:).
    Din fiecare eşec înveţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Totul spre a supravieţui, dorinţa puternică din partea Fiinţei şi munca ei este în acest tot; natura nu învaţă, arată doar. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine, rectific, nu înveţi de la natură, te lupţi cu forţe necunoscute pentru a supravieţuii.
    E mai bine?
    Deşi acolo am vrut să spun altceva, şi m-am exprimat greşit.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am înţeles, eu am scris în ideea în care noi oamenii privim doar, mai departe de noi se întâmplă lucruri pe care oricum nu le înţelegem, darămite să le mai şi învăţăm. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi aici apare Blaga, ca uns, cu „Eu nu strivesc corola de minuni a lumi”

    RăspundețiȘtergere
  6. Spre deosebire de filmul cu vulturul asasin și caprele naive ( și omorâte cu cruzime ! ), imaginile astea chiar îmi plac. Am o simpatie neascunsă față de păianjeni și niciun fel de înțelegere față de muște și țânțari. Vezi tu ? Unui păianjen chior ( dacă există așa ceva ) nu-i face nimeni o pânză care să-i asigure hrana.

    RăspundețiȘtergere
  7. :) eu ţin cu vulturii, cât despre păianjeni sunt de acord cu tine, îmi plac aceşti "ţesători" fără odihnă.

    RăspundețiȘtergere
  8. :) Și mie îmi plac vulturii, dar zburătoarea aia nu ilustra ideea de vultur. Era cumva dereglată : o pasăre sadică și sinucigașă. Părerea mea. A ucis toate caprele și și-a anulat principala sursă de hrană. Chiar dacă el, vulturul, se hrănește și cu stârvuri...

    RăspundețiȘtergere
  9. :)
    Şerban se referă la acest documentar:

    http://www.youtube.com/watch?v=Yz7FFlFy8eM&feature=youtu.be

    P.S. Pentru cei curioşi de vultur!

    RăspundețiȘtergere

mesajele anonime nu se citesc